Am citit cu mult interes această erupție de creativitate a deputatului Bolea. Dacă sesizarea dată nu ar fi avut antetul parlamentului și nu ar fi fost semnată, aș fi crezut că asistăm la o farsă.

Singura explicație, care îmi vine acum în cap, este că autoizolarea timp de câteva săptămâni, a declanșat în creierul deputatului niște procese intelectuale meditative, absolut inedite. Trebuie să ai multă imaginație ca, fiind deputat din partea puterii, să ceri demiterea a trei judecători constituționali, pentru niște pretinse abateri “grave” comise la distanță de un an de zile. Să le luăm deci de la un capăt.

1. Care sunt atribuțiile CSM?

Articolul 123 din Constituție stabilește expres următorul lucru: „Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători”.

2. Asupra căror judecători are autoritate CSM?

Articolul 3 din Legea cu privire la statutul judecătorului stabilește expres că„au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale, inclusiv judecătorii de instrucție.” Judecătorii constituționali nu fac parte din corpul magistraților aflați sub autoritatea CSM. Prin urmare CSM, nu are nici o competență de a „atesta abaterile disciplinare ale magistraților Curții Constituționale”.

3. Pornirea procedurii disciplinare împotriva judecătorilor L. Șova, N. Roșca și D. Manole

Articolul 84 din Codul Jurisdicției Constituționale prevede că „urmărirea disciplinară a judecătorului Curţii Constituționale poate fi pornită numai în temeiul unei sesizări, făcute în scris de autoritățile competente să numească judecători în Curtea Constituţională”. Autoritatea desemnatară pentru judecătorii N. Roșca și L. Șova este Guvernul, iar pentru dna Manole, este Parlamentul. CSM nu a desemnat în funcția de judecător constituțional pe nimeni din cei vizați de sesizare. Astfel, CSM nu are absolut nici o competență să examineze o astfel de sesizare.

4. Limitele libertății de exprimare a judecătorului Curții Constituționale

La 17 noiembrie 2015, același deputat Vasile Bolea și specialistul pe ruptul hărților, deputatul Vlad Batrîncea, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare pentru interpretarea dispozițiilor articolelor 137 și 138 din Constituție, care garantează independența judecătorilor Curții Constituționale. Domniile lor au solicitat interpretarea prevederilor articolelor 137 și 138 din Constituție prin prisma libertății de exprimare a judecătorului Curții Constituționale.

A. Decizia CCM din 23 martie 2016 în privința sesizării nr. 49b/2015 privind interpretarea articolelor 137 și 138 din Constituția Republicii Moldova (libertatea de exprimare a judecătorilor)

Iată ce a decis Curtea Constituțională la acest subiect.

Potrivit articolului 137 din Constituție, judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.

Curtea Constituțională a reamintit că în jurisprudența sa Curtea Europeană a stabilit că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile de bază pentru progresul acesteia şi pentru realizarea proprie a fiecărei persoane. Curtea Europeană a statuat că protecţia garantată de articolul 10 se extinde şi asupra judecătorilor.

Este evident că magistraţii trebuie să dea dovadă de o anumită reținere în punerea în valoare a libertății lor de exprimare ori de câte ori este susceptibil să fie afectate autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare. Totodată, dacă magistratul îşi exprimă opinia asupra unor chestiuni de drept constituţional, care, prin însăşi natura acestei ramuri de drept, au evidente şi obligatorii implicaţii politice, acest unic element, privit izolat, nu poate legitima împiedicarea lui să formuleze comentarii cu privire la astfel de subiecte (Wille v. Liechtenstein).

De asemenea, Curtea Europeană a menționat că excluderea din magistratură ca urmare a declaraţiilor date în presă încalcă dreptul la libertatea de exprimare, consacrat de art. 10 din Convenţie, este extrem de severă şi aptă de a produce un efect „descurajant” asupra judecătorilor care ar fi dorit să participe la dezbaterea publică (a se vedea cauza Kudeshkina v. Federația Rusă, hotărâre din 28 februarie 2009, §88, §98).

B. Raportul Comisiei de la Veneția privind libertatea de exprimare a judecătorilor, adoptat la cea de-a 103-a sesiune plenară (19-20 iunie 2015):

„Pentru a înlătura garanțiile constituționale ale libertății de exprimare, trebuie să fie evidentă legătura dintre opiniile exprimate și activitățile ce țin de administrarea justiției. În cazul în care legătura nu este evidentă, instanțele și organele de supraveghere trebuie să acorde prioritate libertății de exprimare a unui judecător, nefiind permise nici un act de presiune în privința acestuia.”

Aplicând aceste principii la pretinsele „abateri” comise de judecătorii L.Șova, N. Roșca și D.Manole cu un an în urmă, putem formula următoarea concluzie:

L.Șova, N.Roșca și D.Manole au fost intervievați de jurnalişti în calitate de judecători ai Curţii Constituţionale şi în legătură cu decizii adoptate de către Curtea Constituţională. Astfel, aceștia și-au expus opinia, în principal, despre administrarea justiției constituționale de către Curtea Constituţională, precum şi despre funcţionarea anumitor instituţii democratice în Republica Moldova. În acest sens, este evident că nu poate fi vorba despre depășirea limitelor dreptului la libera exprimare.

Nu cred că are rost sa-l întrebăm pe dl Bolea de ce și-a amintit de aceste pretinse „grave” abateri abia acum, și nu atunci când același plen l-a înscăunat pe colegul lor de partid în funcția de președinte al CCM. Nimic nu compromite mai mult o putere decât atacurile și presiunile asupra Curții Constituționale. Din moment ce reprezentanții puterii au decis să recurgă la astfel de „acțiuni”, este evident că ei pur și simplu au pierdut simțul realității.

Trecând peste aspectele anecdotice ale acestei sesizări, în evidență iese o realitate tristă. Atacurile orchestrate ale puterii împotriva CCM denotă adevărata atitudine a acesteia față de statul de drept. În realitate, ei vor să se construiască un stat de drepți. În fața lor.

Sursa: Alexandru Tănase / alexandru.tanase.md  

Preluat de la: Timpul.md