Prin acest proiect, care sfidează principiile dreptului internațional, țara vecină de la est, intenționa construirea unui lanț de șase hidrocentrale pe Nistru, în amonte de Novodnestrovsk, în regiunile Ternopol, Ivano-Frankovsk, Cernăuți (pentru energie electrică). Un astfel de plan, pus în practică nu doar că ar fi distrus ecosistemul deja afectat de hidrocentrala de la Novodnestrovsk și de nodul hidroelectric (în special, Centrala de Acumulare prin Pompaj) , dar ar fi putut crea premisele unei crize umanitare, căci 80% din necesitățile acvatice ale Moldovei sunt acoperite de Nistru (alimentare cu apă potabilă, activități agricole/economice ș.a.m.d.). Cu încă șase hidrocentrale și schimbările climatice existente, în scurt timp, fluviul ar degrada masiv și seca, punând sub semnul întrebării viețile a milioane de oameni. Urmând efectul pieselor de domino, de la o problemă cu caracter transfrontalier s-ar ajunge la una regională și chiar internațională, din cauza valurilor masive de emigranți ecologici (și nu doar).
Nistrul în Parcul Naţional Hotin, Ucraina. Foto: Alecu Reniță
Un subiect de asemenea calibru a necesitat o campanie de advocacy și un lobby pe măsură. Cei mai experimentați ecologiști din R. Moldova, împreună cu organizațiile lor, cu întreaga comunitate neguvernamentală de mediu, cu reprezentanți ai societății civile din alte domenii, și-au mobilizat forțele, creând un front comun pentru apărarea Nistrului. Luând în calcul gravitatea situației, faptul că în spatele proiectului hidroenergetic ucrainean se aflau grupuri de interese foarte puternice, bogate și influente, ecologiștii au ales să aplice o gamă largă, diversificată de activități, care să cuprindă cele peste opt milioane de locuitori din bazinul hidrografic al fluviului Nistru și să formeze cât mai rapid o atitudine colectivă a comunităților riverane și a autorităților regionale și locale față de construcția barajelor și extinderea complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk.
Ecologiștii moldoveni înțelegeau prea bine că fără mobilizarea și implicarea directă a societății civile din Ucraina, a populației din marile orașe care utilizau apa Nistrului, nu ar fi real să stopezi proiectul aventurier de degradare totală a fluviului. În viziunea liderilor organizațiilor neguvernamentale de mediu din R.Moldova și Ucraina, campania de advocacy și lobby urma să se desfășoare în ambele țări, în regiune și în instituțiile europene, să se extindă treptat spre palierele politice, guvernamentale, diplomatice, ecologice, mass-media, turistice, academice, civile etc. Derularea campaniei în context transfrontalier, cu implicarea instituțiilor europene, poate fi considerată cea mai exemplară și instructivă colaborare dintre foarte mulți actori din R.Moldova, Ucraina și Europa, care s-au implicat și au generat împreună o forță uriașă, capabilă să vină cu soluții benefice pentru fluviu și să stopeze provizoriu proiectele antiecologice de pe Nistru.
Evident, nu putem cuprinde într-un studiu de caz restrâns decât cei mai importanți pași făcuți pentru a descuraja grupurile de interese obscure și de a asigura vitalitatea și viitorul Nistrului pe termen nelimitat. Până la abrogarea definitivă a prevederilor intervenționiste pe Nistru din Strategia energetică din 2016 a Ucrainei, problema rămâne deschisă, având multe necunoscute.
Pe scurt, ecologiștii și reprezentanții societății civile din diferite domenii, au recurs la diverse moduri de presiune asupra autorităților moldovene și ucrainene. Unul dintre ele a fost „Apelul public privind negocierea Acordului de funcționare a complexului hidroelectric nistrean și impactul său asupra bazinului fluviului Nistru”, semnat de peste 20 de nume cunoscute: Alecu Reniță, Ilia Trombitsky, Valeriu Munteanu, Ion Efros, Dorin Dușciac, Ion Sturza, Arcadie Barbăroșie, Igor Munteanu etc. Acesta era adresat Guvernului Republicii Moldova și Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, dar în paralel, și altor actori relevanți (Comisia Europeană, Comunitatea Energetică, Banca Mondială, FMI, USAID, BERD, BEI, o serie de ambasade etc.), cu scopul de a-i pune la curent în legătură cu problema ridicată, dar și pentru a constrânge partea moldovenească și cea ucraineană să dea curs solicitărilor din document, mai exact:
1. „Renunțarea la abordarea de negociere „la pachet” cu alte probleme din agenda bilaterală moldo-ucraineană și stoparea negocierilor pe subiectul funcționării complexului hidroenergetic nistrean, până la efectuarea de o companie internațională specializată a studiului de evaluare a impactului de mediu, social și economic atât pentru instalațiile de pe barajul lacului de acumulare, care urmează a fi date în exploatare, cât și pentru cele 6 hidrocentrale planificate spre construcție pe partea ucraineană a Nistrului de Sus;
2. Publicarea proiectului actualizat al Acordului privind funcționarea complexului hidroenergetic nistrean, împreună cu toate anexele, și supunerea acestuia consultărilor publice, așa cum prevede legislația națională, Acordurile de Asociere a Republicii Moldova și a Ucrainei cu Uniunea Europeană și Tratatul Comunității Energetice;
3. Introducerea în preambulul acestui Acord a referințelor clare la Acordurile de Asociere ale Moldovei și Ucrainei la Uniunea Europeană, a Tratatului Comunității Energetice și a tuturor acordurilor și tratatelor internaționale relevante. Reflectarea acestora în condițiile Acordului de Funcționare a complexului hidroenergetic nistrean;
4. Introducerea în textul acordului a garanțiilor clare pentru debitele ecologice și mecanismele de compensare a pierderii serviciilor ecologice în rezultatul funcționării Complexului de la Novodnestrovsk;
5. Renunțarea la ideea de a semna în grabă și cu orice preț acest Acord până la sfârșitul anului 2017. Textul principal al acestui Acord, anexele sale, dar mai ales documentația tehnică de suport necesită mai mult timp pentru a fi elaborate cu maximă atenție și detalii”.
Nistrul, după barajul de la Naslavcea, arată ca un râu mic, aproape fără apă. Foto: Alecu Reniță
Apelul a fost urmat, la câteva luni distanță, de petiția online „STOP distrugerii Nistrului” (disponibilă în patru limbi), la care s-au alăturat aproape 4.000 de oameni. Listele cu semnăturile acestora au fost imprimate și transmise atât la Guvernul Republicii Moldova, cât și la Ambasada Ucrainei în Republica Moldova. În petiție, „societatea civilă, cere Guvernului Moldovei și Ucrainei să stopeze aceste negocieri care omit intenționat normele europene și care sunt în contradicție flagrantă cu interesele cetățenilor din Moldova și Ucraina, până nu se respectă următoarele cerințe minime:
1. Referința la Acordurile de Asociere ale Ucrainei și Moldovei cu Uniunea Europeană, la Tratatul Comunității Energetice, la cele 8 directive de mediu din aceste documente relevante acestor negocieri și parcurgerea etapelor descrise în aceste directive. Aceste directive se referă la evaluarea proiectelor cu impact transfrontalier, la impactul asupra calității apei destinate consumului uman, la răspunderea pentru daunele aduse mediului înconjurător, la impactul asupra păsărilor sălbatice, la consultarea publicului din țara afectată, la efectele anumitor planuri și programe asupra mediului;
2. Efectuarea unui studiu de impact asupra mediului, a unui studiu de impact social și a unui studiu de impact economic pe care-l va avea infrastructura existentă a nodului hidroelectric nistrean (în special Centrala de Acumulare prin Pompaj şi Centrala Hidroelectrică II de la Nagoreanî/Naslavcea) și a Impactului Strategic de Mediu pentru cea planificată (cele 6 hidrocentrale noi). Pe parcursul petrecerii acestor studii negocierile trebuiesc stopate. Iar rezultatele acestor studii trebuie să servească drept bază de reluare a negocierilor;
3. Includerea obligatorie în proiectul de Acord negociat a unor prevederi cruciale precum: (a) Parametrii debitului de apă minim; (b) Parametrii debitelor ecologice (debite de primăvară) și pentru restul anului; (c) Сompensarea serviciilor ecosistemice pierdute (Principiul ONU „Poluatorul plătește”);
4. Decuplarea negocierii acestui Acord de alte probleme bilaterale care nu au legătură cu problema hidrocentralelor (așa-numitul principiu „la pachet”);
5. Renunțarea părții ucrainene la ideea construcției lanțului de cascade din șase hidrocentrale în partea de sus a Nistrului și introducerea unui moratoriu pentru construcția unor obiecte noi în bazinul Nistrului până nu este diagnosticată starea întregului bazin al fluviului (din munții Carpați și până la vărsarea în Marea Neagră) și efectuarea tuturor procedurilor conform legislației europene;
6. Invitarea în formatul acestor negocieri în calitate de observatori a experților pe mediu din organizațiile internaționale de profil a ONU, Comisia Europeană şi Comunitatea Energetică;
7. Includerea în aceste negocieri în calitate de observatori a experţilor calificaţi pe probleme de mediu din cadrul societăţii civile a Moldovei şi Ucrainei. Consultarea versiunii finale a acestui Acord cu societatea civilă înainte de semnare”.
Pe tot parcursul campaniei de advocacy, revista națională „Natura”, ca și în cazul problemei arendei pădurilor, a „raportat” aproape lunar cetățenilor evoluțiile referitoare la soarta Nistrului. Nici de data aceasta n-au lipsit scrisorile deschise către decidenții politici. Una dintre ele a fost adresată, de exemplu, în septembrie 2017 de președintele MEM, Alecu Reniță, fostului prim-ministru Pavel Filip. În aceasta era prezentată, în ansamblu, starea alarmantă a rețelei hidrografice atât la suprafață, cât și în subterane, iar în particular – cauza Nistrului. Propunerile înaintate pentru soluționarea problemei și prevenirea unor situația similare au fost:
„1. Ridicarea problemei protejării ecologice a Nistrului la nivel regional, european și global, fiindcă acest fluviu comun asigură cu apă potabilă peste 8 milioane de oameni din Ucraina și R. Moldova. Degradarea sau secarea acestei fântâni orizontale, ar genera o catastrofă umanitară continentală greu de imaginat, care ar arunca pe drumuri milioane de cetățeni moldoveni și ucraineni;
2. De declarat oficial că resursele acvatice din subteranul republicii reprezintă resurse strategice și pot fi folosite doar pentru asigurarea cetățenilor cu apă potabilă;
3. Pentru irigare să fie utilizată apa Nistrului și a Prutului, iar pe parcurs să fie refăcută și folosită rețeaua hidrografică a râurilor mici;
4. Să fie curmată tendința păguboasă de a construi hidrocentrale pe râurile mici ca obiective care aduc mari prejudicii naturii, degradează ecosistemele riverane și pun în pericol resursele acvatice;
5. Orice proiecte noi, care direct sau indirect subminează securitatea ecologică a țării, înainte de demararea lor, să fie supuse dezbaterilor publice, iar fără avizul favorabil din partea savanților, a Academiei de Științe și a comunității neguvernamentale de mediu, să fie respinse definitiv”.
Cu barca pe Nistru, lângă Holercani
Un rol important în toată această luptă pentru Nistru, l-a jucat și Forumul Societății Civile al Parteneriatului Estic prin Grupul de Lucru 3 „Mediu, schimbări climatice și securitatea energetică”. Această structură/platformă comună a facilitat semnificativ discuțiile și negocierile dintre părți în elaborarea unor înțelegeri și documente de lucru necesare, a consolidat pozițiile comune ale ecologiștilor moldoveni și ucraineni, a atras susținerea cauzei Nistrului de către cele 6 țări din PE și a instituțiilor europene, inclusiv a verzilor din Parlamentul European, a partidelor ecologiste din România, Bulgaria, Polonia, Germania, Țările Baltice, Ucraina și R.Moldova.
Dar campania dusă de diferiți actori ai societății civile nu s-a rezumat doar la presiune prin petiții, articole, interviuri cu specialiști, postări pe rețelele de socializare, conferințe de presă, demersuri, declarații, întâlniri, convorbiri telefonice, vizite la fața locului etc., ci și prin proteste. De exemplu, în martie 2018, peste 50 de persoane publice și cetățeni activi, și-au exprimat poziția față de extinderea complexului hidroenergetic nistrean și construcția a încă șase hidrocentrale pe Nistru, protestând la Ambasada Ucrainei din Chișinău și pichetând, ulterior, Guvernul Republicii Moldova.
Acțiunile întreprinse constant și consecvent de către participanții la campanie au persuadat, în cele din urmă, factorii decidenți. Astfel, ecologiștii moldoveni, ucraineni și europeni, susținuți masiv de mass-media, de comunitățile riverane, de mediul academic, de instituțiile europene, de verzii din diferite țări și de multiple sectoare ale societății civile, au reușit să obțină:
1. Ratificarea în iunie 2017 de către Rada Supremă a „Acordului privind colaborarea în domeniul protecției și dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru” semnat la Roma (29 noiembrie 2012);
2. În baza acestui acord – formarea unei comisii guvernamentale mixte (moldo-ucrainene) privind utilizarea stabilă și protecția bazinului râului Nistru; includerea reprezentanților societății civile din R.Moldova și Ucraina în componența acestei comisii de stat;
3. Renunțarea (nu și abrogarea) de către Guvernul de la Kiev la planurile de construire a celor șase hidrocentrale;
4. Elaborarea unui studiu privind impactul curent și viitor al construcțiilor hidroenergetice de pe fluviul Nistru (finanțat de Guvernul Suediei).
În concluzie, putem afirma că ecologiștii moldoveni și ucraineni, au organizat poate cea mai instructivă, frumoasă și impresionantă campanie transfrontalieră de advocacy și lobby din regiune și din Europa de Sud-Est. Dincolo de rezultatele enumerate mai sus, considerăm că ecologiștii au reușit să creeze o stare de spirit și de încredere în societate, ei au demonstrat pe viu că acolo unde se implică cetățenii și se unesc în numele unei cauze comune, oricât de bogați și influenți ar fi adversarii, se poate câștiga orice bătălie. Proiectul oligarhilor ucraineni de a construi șase baraje hidroelectrice pe Nistru a fost suspendat, dar nu și abrogat. Însă cei peste opt milioane de oameni din R. Moldova și Ucraina au însușit cea mai importantă lecție – destinul și viitorul Nistrului se află în mâinile lor. De ei depinde, dacă râul vieții lor va dispărea sau va fi veșnic pe harta Europei.
Destinul Nistrului va fi și destinul lor.
Preluat de la: Timpul.md