Preşedintele rus Vladimir Putin este confruntat în prezent cu două probleme complicate: criza politică din Republica Belarus şi otrăvirea opozantului Navalnîi. Comunitatea internaţională aşteaptă răspunsuri din partea Moscovei în privinţa ambelor dosare. Organizaţia Naţiunilor Unite cere, în cazul Navalnîi, o anchetă aprofundată. Putin riscă să fie confruntat şi cu o nouă serie de sancţiuni occidentale dacă nu găseşte soluţii acceptabile în privinţa acestor două dosare.
Cele două „probleme” cu care este confruntat Putin îl pun pe acesta în mod clar într-o situaţie inconfortabilă. Cînd populaţia din Republica Belarus se mobilizează împotriva preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, aflat la putere de 26 de ani, ea se mobilizează şi împotriva unor practici moştenite din epoca sovietică, dar şi tipic orientale, şi anume eternizarea unor lideri în fruntea statului.
Lukaşenko reprezintă deci, mai mult decît o problemă, el este o dilemă pentru Putin. Dacă Vladimir Putin va interveni prin metode represive şi violente pentru a-l menţine la putere pe Lukaşenko, el se va discredita şi mai mult pe plan internaţional şi chiar pe plan intern. Dacă fraternizează cu populaţia belarusă şi îl îndepărtează pe Lukaşenko de la putere, gestul riscă să fie sinucigaş, ruşii îi vor spune în mod automat „acum e rîndul tău să pleci de la putere”.
Lukaşenko este deci pentru Putin o ecuaţie politică fără soluţie convenabilă.
În privinţa lui Alexei Navalnîi, putem vorbi mai degrabă de o foarte gravă problemă. Geopoliticianul Renaud Girard se întreabă, în Le Figaro, dacă nu cumva tentativa de otrăvire a opozantului nu a fost opera unui mare baron local. Alexei Navalnîi a deranjat mulţi astfel de oligarhi avînd o mentalitate feudală. Campania sa împotriva corupţiei i-a adus mulţi duşmani. Nu este deci exclus, spune Renaud Girard, ca o echipă de mercenari să fi acţionat din ordinul unui astfel de oligarh, fără ştirea serviciilor secrete ruse.
Experţii germani afirmă că substanţa utilizată pentru otrăvirea lui Navalnîi face parte din categoria celor fabricate în laboratoarele militare ruse. Pe data de 4 martie 2018 fostul agent rus Serghei Skripal, devenit spion britanic, a fost otrăvit la Salisbury, în Marea Britanie, cu acelaşi tip de substanţă neurotoxică. Ceea ce îl face pe Renaud Girard să se întrebe: au reuşit oare nişte mercenari să aibă acces la astfel de substanţe, şi implicit la astfel de arme, create în laboratoarele armetei sovietice? Dacă aşa stau lucrurile, dacă otrăvirea lui Navalnîi a fost iniţiativa unui oligarh, Vladimir Putin are motive să fie furios pentru că acest lucru îi fragilizează autoritatea. Si de fapt întreaga Europă are motive să fie îngrijorată în faţa unui astfel de scenariu, a unei Federaţii ruse în care puterea centrală nu-i mai stăpîneşte pe baronii regionali iar substanţele periculoase sunt vehiculate de mercenari…
Putin se află deci în faţa unei dileme şi a unei probleme, dar şi europenii cînd se întreabă cum e mai bine să procedeze în aceste două cazuri. În privinţa lui Lukaşenko, europenii nu pot face mare lucru şi orice tentativă neinspirată poate deveni contra-productivă, dictatorul de la Minsk nu aşteaptă altceva decît să acuze Europa că se amestecă în treburile interne ale ţării sale.
În cazul Navalnîi, Bruxelles-ul a fost ceva mai ofensiv. Seful diplomaţiei europene, Josep Borrel, a avertizat că Uniunea Europeană poate recurge la sancţiuni împotriva Rusiei dacă Moscova nu aduce clarificările necesare.
La începutul anului trecut Uniunea Europeană a adoptat sancţiuni împotriva a patru agenţi ruşi consideraţi responsabili de otrăvirea lui Serghei Skripal. Astfel de sancţiuni împotriva unor persoane nu afectează însă cu nimic Moscova. Mai grav ar fi dacă Berlinul, de exemplu, ar decide să renunţe la gazoductul Nord Stream 2, care ar urma să lege direct Rusia de Germania. O astfel de decizie nu va putea fi luată însă fără obţinerea unor dovezi clare că autorităţile ruse sunt implicate în otrăvirea lui Navalnîi. Iar adoptarea unor sancţiuni economice serioase faţă de Rusia riscă să devină o problemă greu de soluţionat în sînul Uniunii Europene, unde interesele sunt divergente iar deciziile cer multe consultaţii şi multă concertare.
Cancelara Angela Merkel i-a dat un fel de ultimatum lui Putin, cerîndu-i explicaţii în viitoarele zile. Să aşteptăm deci să vedem ce va spune Putin, dacă va binevoi să-i dea un răspuns doamnei Merkel şi implicit europenilor.
Matei Vișniec / RFI
Preluat de la: Timpul.md