Analizăm împreună cu un medic endocrinolog și nutriționist: ce se ascunde de fapt în spatele apetitului nostru și cum să ne împrietenim cu corpul nostru, în loc să luptăm cu el.

Cînd mîncarea devine o consolare

Organismul nostru este uimitor de inteligent, dar uneori confundă semnalele.

El știe cum să supraviețuiască în condiții de foame — să încetinească metabolismul, să economisească energie, să ascundă grăsimea „pentru mai tîrziu”. Dar cu abundența el se descurcă mult mai prost. Nu are „frînă” pentru supraalimentare.

Tocmai de aceea, omul modern nu suferă de lipsă de hrană, ci de excesul acesteia.

Excesul de calorii declanșează „bolile abundenței”: cardiovasculare, metabolice, hormonale. Și cea mai dăunătoarea este grăsimea internă, care nu se vede. Ea se depune în jurul organelor și face silueta să pară zveltă, dar corpul — obosit.

Persanii antici spuneau:

„Mîncarea consumată în exces hrănește bolile”.

Cinci cauze invizibile ale supraalimentării

Supraalimentarea rareori este doar o „slăbiciune a voinței”. Este întotdeauna limbajul în care corpul ne comunică alte nevoi.

1. Stresul și anxietatea

Cînd viața devine haotică, corpul percepe stresul ca pe o amenințare. El „crede” că a început foametea și cere hrană. De aceea ne dorim atît de multe produse dulci, grase și alte mîncăruri familiare – este un instinct de supraviețuire.

Soluția: nu luptați împotriva acestui lucru, înlocuiți ritualul. În loc să mergeți la frigider, faceți o plimbare, sunați o prietenă, respirați 4-7-8.

2. Lipsa somnului

Fiecare oră de somn pierdută vă adaugă în medie 250 de calorii în plus a doua zi.

Motivul este simplu: sînt afectați hormonii leptina și grelina, cei care reglează senzația de foame și sațietate.

Iar creierul, obosit din cauza lipsei somnului, caută plăceri ușoare: zahăr, fast-food, cafea cu sirop.

Soluția: tratați oboseala cu somn, nu cu mîncare.

3. Lipsa plăcerii

Dacă ziua trece între „trebuie” și „sînt obligat”, corpul caută o modalitate de a compensa golul.

Și o găsește – într-o ciocolată, un pahar de vin, un desert după cină. Așa se naște supraalimentarea hedonistă.

Soluția: adăugați plăceri pe parcursul zilei, care nu au legătură cu mîncarea – muzică, îngrijire personală, întîlniri, o rochie nouă. Creierul tău va primi tot dopamină, dar fără sentimentul de vinovăție.

4. Tulburări hormonale și endocrine

Uneori, apetitul are într-adevăr o legătură fiziologică – glanda tiroidă, rezistența la insulină, sindromul premenstrual sau menopauza.

În acest caz, mâncarea nu este un dușman, dar un simptom. Și ar trebui să consultați un medic.

5. Supraalimentarea socială

Ați observat că mîncați mai mult în compania altora? Sau la masa de sărbători, „pentru a nu jigni pe nimeni”?

Creierul nostru copiază comportamentul celor din jur. Oamenii de știință au demonstrat că, dacă cei dragi se îngrașă, riscul de a vă îngrășa și voi crește. Dar și inversul este valabil: înconjurați-vă de persoane care au o atitudine conștientă față de alimentație.

Trei moduri de a mînca mai puțin și de a obține mai multă plăcere

1. Jocul cu proporțiile

Jumătate din farfurie să fie ocupată de legume, un sfert de proteine și doar un sfert de garnitură.

Această „arhitectură” simplă reduce caloriile fără senzația de dietă.

Vreți paste? Adăugați broccoli și roșii. Porția va fi mai mare ca volum, dar mai ușoară după calorii.

2. Mîncarea integrală — mai puține tentații

Cu cît produsul este mai simplu, cu atît sunt mai puține șanse să mîncăm în exces.

Cînd mîncăm alimente integrale — o bucată de pește, carne la cuptor, cereale integrale — creierul primește mai repede semnalul „satisfăcut”.

Însă alimentele ultraprocesate (chipsuri, cotlete, snacksuri) înșală receptorii. În cadrul unui experiment, oamenii au consumat cu 500 de calorii mai mult din aceste produse — pur și simplu pentru că sînt moi, crocante și ușor de mestecat.

3. Farfurii mici și trucuri vizuale

Creierul mănîncă cu ochii. Cînd mâncarea este servită pe o farfurie mică, contrastantă, creierul crede că este mai multă.

Încercați să schimbați vasele — și veți începe să mîncați mai puțin, fără să vă dați seama, obținînd aceeași plăcere.

Un platou alb pentru sosul de roșii, o farfurie roșie pentru spaghete — și creierul tău va spune: „Ajunge, sînt sătul”.

Concluzie

Supraalimentarea nu este o slăbiciune, ci un semnal.

Corpul nu vrea să vă strice silueta, ci doar caută echilibrul.

Învățați să-l ascultați și „a mînca mai puțin” nu va mai fi o pedeapsă, dar o manifestare a grijii față de voi înșivă.

„Cînd mîncăm cu respect față de corp, mîncarea devine iubire, nu consolare”.

Preluat de la: Noi.md